Esti gata sa intri in lumea povestilor? Aici se intampla minuni si , ca in realitate de altfel , binele intotdeauna invinge raul si bucuria tristetea!
Era odata o fetita pe nume Heidi , care locuia cu matusa ei , pe nume Dete.Intr-o zi , Dete s-a dus la casuta de pe muntele Alm,la bunicul ei,pentru ca nu mai putea sa o intretina,iar fetita era orfana de ambii parinti.Si au urcat pe munte,iar acolo era o casuta.Pe bancheta,afara, statea batranul cu pipa in gura.Heidi a ajuns prima la el si l-a salutat.Acesta nu s-a bucurat prea mult sa o vada.Era un batran ursuz si singuratic,nu dorea sa creasca un copil de cinci-sase ani,cat avea Heidi.
Fetita era incantata de casa si de caprele bunicului , ca si de Peter , un baiat de 11 ani , pastor de capre , cu care s-a imprietenit.Dar Heidi nu era o fetita pretentioasa.Si-a gasit imdeiat, singura un loc de dormit ,in pod,pe fan proaspat , iar bunicul i-a confectionat un scaunel pe masura ei.Nu era mofturoasa nici la mancare,cum sunt multi copii care nu vor sa primeasca ceea ce le pun parintii pe masa, ci vor doar ce vad ei la reclame.Heidi manca branza si bea lapte si chiar nu cerea altceva decat ce ii dadea bunicul.
Peter a dus-o pe munte , cu caprele , sa vada si ea florile,pasunea,si sa se bucure de frumusetea naturii.Lui Heidi ii placea tare mult laptele de capra , si se zice ca e si foarte sanatos.Heidi s-a imprietenit cu caprele turmei.Una dintre ele era sa cada in prapastie , iar Heidi a ajutat sa nu se intample asta pentru ca a atras-o cu un manunchi de iarba.Si asa capra a venit singura de la margine. Iar cand Peter a vrut sa o pedepseasca , Heidi nu l-a lasat deoarece era o fetita buna.
Dar si bunicul ei nu era atat de dur cum parea.I-a explicat de ce tipa vulturii si de ce ia cerul foc la apus(asa spune soarele noapte buna muntilor,pana a doua zi , in culori pre frumoase ca sa nu-l uite).Toata vara Heidi a mers cu Peter si cu caprele la pasune.Si fetita era fericita.
Cand a venit iarna,a mers in vizia la bunica lui Peter ,care era oarba si locuia intr-o casuta tare darapanata (veche,subreda , care trebuia reparata).Fetita l-a convins pe bunic sa repare casa.Mai mult,a adus bucurie bunicii,care avea acum si o nepotica.
Dar dupa doi ani au intervenit schimbarile.Fetita trebuia sa mearga la scoala,trebuia sa mearga la oras... Bunicul nu ar fi dorit sa o lase sa plece.Matusa Dete revenise,imbracata elegant , ca sa o duca la o familie bogata din Germania , unde sa tina tovarasie cu fata lor invalida.Nici Heidi nu vroia sa plece de la bunic. Dar pana la urma,mtusa Dete a convins-o.... Si ea s-a dus intr-o noua casa.
Bunicul era foarte suparat de plecarea fetitei.Iar aceasta s-a dus in casa familiei Sesemann , unde traia Clara , care avea 12 ani.Mama ei murise si de ea avea grija o guvernanta,domnisoara Rottenmeier.Aceasta era prea serioasa .Domnisoarei nu-i placea nimic la Heidi , nici macar faptul ca o cheama Heidi.O striga Adelheid si ii corecta orice miscare.Saraca Heidi nu era fericita acolo.Nu mai vedea nici iarba , ci ferestre si pereti si pe domnisoara Rottenmeier , care o punea la punct. Dar Clara a indragit-o imediat pe micuta Heidi.Din prima zi Heidi a rasturnat masa si a varsat cerneala,caci acum trebuia sa ia lectii , sa invete.
Disperata ca nu poate vedea decat strazile orasului,Heidi se furiseaza afara din casa si se urca intr-o turla inalta ,ca sa vada pana departe.Dezamagire.Si din turla , nu se vedeau decat acoperisuri de case....Heidi s-a intors acasa,dar a primit si de la paracliser doi pui de pisica. Spre disperarea domnisoarei Rottenmeier , aceasta ura pisicile. Heidi se tine in continuare de sotii. Ar vrea sa se intoarca acasa,dar nu se poate.Va mai locui cu Clara , care este atat de compania ei.Domnul Sesemann ,tatal Clarei,a placut-o pe fetita , apoi a venit si bunica Clarei , doamna Sesemann care se purta foarte frumos cu ea.
Heidi a invatat incet-incet sa citeasca , alaturi de Clara , care o ajuta , si de bunica ei si a primit in dar o carte cu poze. Dar era mereu foarte trista ca nu se poate intoarce la muntele Alm , la bunicul , la Peter si la capre,la vulturi si la flori...Incat plangea inainte de adormi si era palida si manca putin. Ba chiar a devenit somnambula si avea acelasi vis:ca se intorcea acasa , la bunicul , unde aude cum bate vantul...Dar se trezi tot la oras.
Pana la urma,domnul Sesemann a consultat un doctor , care i-a zis ca fetita trbuie trimisa acasa.Incarcata de daruri din partea Clarei , dar pastrand obiectele sale vechi , Heidi a pornit spre bunicul ei , de langa Dorfli. mai intai a trecut pe la casuta lui Peter , apoi direct pre casuta bunicului...Bunicii i-a adus painisoare proaspete sin partea Clarei.Iar bunicul de bucurie a hotarat sa mearga si la biserica si sa dea ochii cu oamenii din sat cu care nu mai vorbise de mult.
El si-a cerut iertare de la preotul satului,caruia ii vorbise urat mai demult,si a hotrat ca iarna sa coboare si sa locuiasca in satul Dorfli,cu Heidi,ca fetita sa poata merge la scoala.Si, bineinteles, toate s-au terminat cu bine!
Pentru ca Heidi era o fetita inimoasa si iubitoare.
Medicul din Frankfurt o viziteaza pe Heidi , iar apoi isi anunta sosirea in locurile fermecate din munti si Clara,insotita de bunica ei.Aerul curat si hrana sanatoasa o ajuta pe fetita paralizata sa-si recapete incet puterile,astfel incat Clara ii provoaca tatalui ei o adevarata surpriza:ii demonstreaza ca poate sa mearga.
Aceasta nu a fost o poveste obisnuita,cu zmei , zane,vrajitoare...,dar mi-a placut,pentru ca fetita avea suflet mare si cald , cum au toti copiii!
Meienfeld este un orasel incantator , cu peisaje pitoresti superbe , inconjurat de munti care impung cerul cu varfurile lor vesnic albe.Pentru a aminti prezenta autoarei in zona,Fundatia Heidi a contruit in anul 1953 , o fantana , aflata la doar cativa pasi de vechea casa din lemn.
A scris peste 40 de povestiri pentru copii si celebrul roman "Heidi" care a aparut in anul 1880.Îndrăgostită de natura,Johanna Spyri a creat un roman care a cucerit intreaga lume,a fost tradus in peste 50 de limbi,a fost ecranizat pentru marele si micul ecran si a devenit film de desen animat.Heidi a devenit simbolul national al Elvetiei.
In primul rand,Johanna Spyri este de nationalitate elvetiana si s-a nascut in localtatea Hirzel la 12 iunie 1827. In familia sa ea este cel de-al patrulea copil din cei 6 . A copilarit in Hizel pana la 15 ani iar apoi a plecat la Zurich , unde a studiat pianul si limbile straine. S-a casatorit in anul 1852 , iar in 1855 s-a nascut singurul sau , Bernard. Ca si scriitoare a debutat la varsta de 44 ani cu o povestire numita " O frunza pe mormantul lui Vrony" ,care a cucerit imediat cititorii.In 1884 moare sotul si fiul scriitoarei , aceasta dedicandu-se in continuare doar scrierii de carti pentru copii. Scriitoarea a decedat pe data de 7 iulie 1901.